marți, 11 iunie 2013

Inadmisibil! Într-un proces rejudecat, chipurile, pentru ca Gregorian Bivolaru „să se poată apăra”, instanţa a refuzat să îl mai audieze pe acesta prin comisie rogatorie, în Suedia!




Pe site-ul luju.ro citeam anul trecut pe vremea asta o ştire incredibilă: „Completul negru de la ICCJ, a casat hotărârea de achitare a lui Gregorian Bivolaru şi a reţinut cauza spre judecare, direct in recurs, pe motiv că-i dă şansa inculpatului să se apere.

Completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, format din judecătorii Ionut Matei, Ioana Bogdan si Cristina Rotaru – supranumit „completul negru” - a motivat Decizia nr. 1131/12 aprilie 2012, prin care s-au casat hotararile de achitare date de Tribunalul Sibiu si Curtea de Apel Alba Iulia pentru liderul MISA, Gregorian Bivolaru si, in recurs, s-a retinut cauza spre rejudecare. Amintim ca in acest dosar Gregorian Bivolaru a fost achitat in fond si apel pentru savarsirea infractiunilor de perversiune sexuala, act sexual cu un minor si trafic de minori.”

N-au fost bune hotărârile de achitare date de tribunalele de la Sibiu şi Alba Iulia? Şi dacă, într-un proces care a durat 8 ani, magistraţii Curţii Supreme consideră că inculpatul nu s-a „apărat” destul, de ce nu-i acordă şansa de a se apăra într-adevăr, admiţând comisia rogatorie din Suedia?

Nerăbdarea membrilor „Completului negru” se poate justifica într-un singur fel: intenţia acestora de a ajunge la unicul verdict acceptabil pentru ei: condamnarea.

Instanţa supremă din România, la nivelul căreia nu mai pot fi admise verificări, ale cărei hotărâri sunt definitive, primeşte ordine de undeva de „mai sus”? Se pare că da.

Cum altfel s-ar putea justifica faptul că la toate termenele de judecată, avocaţii apărării au fost sistematic insultaţi sau ignoraţi de către judecători, iar solicitările lor legale şi îndreptăţite nu au fost luate în considerare.

În cadrul procesului de la ICCJ, martorii apărării au fost de fiecare dată trataţi cu dispreţ, nerăbdare, batjocură şi superioritate de către instanţă, iar declaraţiilor lor au fost trunchiate sau chiar ignorate. La polul opus, martorii acuzării au fost „cocoloşiţi”, încurajaţi să dea declaraţii mincinoase şi contradictorii, care îl „acuzau” de tot felul de fapte fantasmagorice pe Gregorian Bivolaru.

Presa a preluat cu aviditate şi a repetat obsesiv cele câteva declaraţii ale martorilor acuzării, fără a semnala minciunile flagrante şi contradicţiile acestora, dar în schimb nu a dat nici cel mai mic detaliu despre mărturiile coerente şi pertinente ale martorilor apărării, ca şi cum acestea nu ar fi existat!

Cât despre abuzurile şi ilegalităţile semnalate de avocaţi de-a lungul procesului şi reclamate de diferite persoane, inclusiv în cadrul mitingurilor de protest care s-au desfăşurat la ÎCCJ, presa de asemenea a tăcut mâlc.

Cine sunt cei ale căror interese sunt servite atât de justiţie cât şi de presă în România? Pentru că, în mod evident, aflarea adevărului şi a valorilor umane nu se află pe lista lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu