MĂDĂLINA DUMITRU E VICTIMA SISTEMULUI JUDICIAR ROMÂN!

 Gregorian Bivolaru a fost condamnat de justiţia română la 6 ani de închisoare pentru act sexual cu un minor, referitor la partea vătămată Dumitru Mădălina. Însă partea vătămată neagă de aproape 10 ani că faptele s-au petrecut. Ca urmare, ea a devenit victima sistemului judiciar, care a supus-o unui tratament absolut innaceptabil: a fost bruscată, ameninţată, filmată împotriva voinţei sale, ţinută în vizorul armelor de foc, bătută. Autorităţile române care ar fi trebuit să-i asigure protecţia, s-au întors împotriva sa. Citiţi în continuare declaraţiile date de Mădălina în repetate rânduri în faţa instanţelor, precum şi un fragment din Raportul APADOR-Comitetul Helsinki.

 Declaraţia Mădălinei Dumitru în faţa Tribunalului Sibiu din 19.06.2009:

 „Eu am crezut atunci când mi s-a spus că voi fi închisă şi nu voi fi lăsată să plec şi din acest motiv am dat acea primă declaraţie.” (...)

 „...declaraţia pe care am dat-o în data de 18 martie, respectiv prima declaraţie am scris-o eu cu mâna mea după dictarea procurorului, care mi-a solicitat să-i ajut în ancheta pe care o desfăşurau. (...) A doua zi am dat o nouă declaraţie, însoţită fiind de avocat, prin care vroiam să îmi retrag prima declaraţie, însă nu mi-a fost luată în considerare. Această declaraţie a fost depusă de avocata mea la dosar...

Spre seară, în urma finalizării percheziţiei, trei bărbaţi care nu ştiu cine erau mi-au solicitat să mă îmbrac şi să plec cu ei, fiind dusă la Parchet, unde mi-a fost luată acea primă declaraţie.

Eu nu am vrut să merg, şi am fost dusă cu forţa, fiind împinsă pe scări. M-am deplasat cu o maşină dotată cu girofar la Parchet, fiind dusă în grabă la sediul Parchetului.

La momentul luării declaraţiei, pe holul parchetului Mirona a solicitat unei doamne avocat, respectiv d-na Solomon, să mă asiste, însă cei trei bărbaţi care m-au însoţit mi-au pus o haină pe cap şi m-au împins în lift, iar d-na avocat a fost împiedicată de alte persoane să se deplaseze spre mine. Inculpata Farcaşi a ajuns la sediul parchetului după mine, respectiv după ce eu am stat la parchet o perioadă de timp.

Am cerut domnului procuror să o cheme pe doamna avocat, însă acesta mi-a spus că nu este nevoie şi că ne putem descurca şi singuri.

Arăt că pe parcursul declaraţiei, în cameră au intrat diverse persoane care îmi puneau diverse întrebări, inclusiv legate de datele mele de identitate, iar în final am fost audiată de acel domn procuror. Pe parcursul declaraţiei, întrucât nu mâncasem mi s-a făcut rău, iar o femeie mi-a înmânat o pastilă, pe care am înghiţit-o şi practic după acel moment întreaga mea voinţă a fost anihilată.

Pe parcursul declaraţiei a sosit şi psihologul RAICU ALINA, care într-o primă fază a fost foarte binevoitoare şi drăguţă cu mine, însă la refuzul meu de a scrie în declaraţie că eu m-am deplasat la inculpatul Bivolaru pentru a-i solicita să aibă o relaţie cu mine, aceasta a devenit dură cu mine, iar d-nul procuror mi-a spus că se va schimba foaia şi că pot să mă ţină închisă acolo şi să nu-mi mai dea drumul.

De frică eu am scris, iar după acea declaraţie mi-au dat drumul.

Cu ocazia primei declaraţii psihologul care a fost prezent la un moment dat m-a tras de păr, iar alte violenţe fizice n-au fost exercitate asupra mea, ci doar vorbeau într-un fel care mă speria.”

 Declaraţia Mădălinei Dumitru în faţa Î.C.C.J. din 12.02.2012:

 „Nu-mi amintesc circumstanţele în care am dat declaraţie în faza de urmarire penală, şi nu cunosc nimic despre plângerea penală pe care aş fi formulat-o în această cauză. În imobilul în care locuiam a avut loc o percheziţie în data de 18 martie 2004.

Nu cunosc motivele pentru care a fost efectuată această percheziţie, dar pot să apreciez că pt. mine a fost un şoc pentru că nu am participat niciodată la aşa ceva. Percheziţia a durat circa 18 ore, iar la sfârșitul acesteia mi s-a spus să mă îmbrac, fără a mi se spune unde voi fi dusă. Cu ocazia percheziţiei, în imobil eram doar eu, proprietara acestuia şi inculpata FARCAŞI MIRONA. Am fost condusă împotriva voinţei mele într-un loc despre care am aflat ulterior că ar fi sediul parchetului. Iniţial am fost ţinută pe culoar, iar apoi introdusă într-un birou, unde au apărut alte persoane procurori, poliţişti şi o psiholoagă şi am fost forţată cu acea ocazie să dau o declaraţie.

Am cerut cu acea ocazie să iau legătura cu un avocat sau măcar cu mama mea. Arăt faptul că mama mea ştia că eu mă mutasem în Bucureşti. (...)

Mi s-a spus de către anchetatori că „trebuie să-i ajut" în sensul că trebuie să scriu ceea ce-mi dictează ei.

Psihologul care era de faţă încerca să-mi creeze impresia că respectivii anchetatori sunt salvatorii mei, dar eu consideram că nu aveam de la ce să fiu salvată, întrucât nimeni nu-mi făcuse niciun rău.

Toţi cei prezenţi inclusiv psiholoaga m-au agresat, trăgându-mă de păr, ciupindu-mă de piele. In aceste condiţii de constrângere am dat acea declaraţie.

Una dintre persoanele anchetatoare mi-a spus că dacă nu voi spune ceea ce-mi spun ei mă vor închide, fără a-mi preciza vreo infracţiune de care aş fi acuzată. Întrucât doream să plec de acolo, am dat acea declaraţie.

A doua zi mi-am retractat declaraţia dată în condiţiile mentionate anterior, iar în perioada următoare am făcut mai multe plângeri, împotriva persoanelor care m-au anchetat, pentru modul în care acestea au procedat cu mine.”

 DECLARAŢIE  LAITMOTIV a Mădălinei Dumitru:

 “-         Eu, DUMITRU MADALINA (…)  arat ca nu am intreţinut niciodata relatii sexuale cu Bivolaru Gregorian.

-           Nu am fost niciodata recrutata de catre Bivolaru Gregorian, nu am fost cazata si exploatata sexual de catre acesta; nu am primit nici un fel de bani sau alte foloase materiale de la el.

-           Nu am fost corupta sexual nici de Bivolaru Gregorian si nici de alte persoane; nu s-au savarsit niciodata asupra mea acte de perversiune sexuala.

-           Nu s-a exercitat nici un fel de presiune, influenta, santaj, manipulare, amenintare, abuz de autoritate din partea lui Bivolaru Gregorian sau al altui membru sau simpatizant MISA, nici pe perioada minoratului si nici de cand sunt majora pana in prezent.

-           Cu exceptia declaratiei data de mine sub presiune, santaj si amenintare grava in fata Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti in 18 martie 2004, TOATE declaratiile efectuate de mine in fata organelor de ancheta sau altor autoritati ale statului, organisme interne sau internationale, SUNT PROFUND ADEVARATE SI  EXPRIMA LIBERA MEA VOINTA.

 În concluziile Raportului APADOR-Comitetul Helsinki, aprilie 2004, referitor la partea vătămată, Dumitru Mădălina, citim:

 „De o gravitate excepţională este tratamentul inuman şi degradant la care a fost supusă minora Mădălina Dumitru. Minora a fost intimidată, maltrată, i-a fost interzisă deplasarea liberă, fiind practic sechestrată. S-a încercat folosirea ei abuzivă pentru finalizarea anchetei împotriva lui Bivolaru Gregorian. (...) Acţiunile împotriva MISA, ale membrilor şi simpatizanţilor ei, începute la 18 martie 2004 sunt o încălcare fără precedent a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (...). Ca sa se poata reda credibilitatea institutiilor menite sa apere democratia, aducerea unor reparatii victimelor si sanctionarea celor vinovati sunt absolut indispensabile.

Daca nu se va face face acest lucru in acest caz, astfel de grave abuzuri se vor putea  oricand repeta cu impunitate pentru faptasi.

Tratarea flagrantelor abuzuri in ”cazul MISA” reprezinta un test asupra capacitatii sistemului institutional actual al Romaniei de a apara statul de drept”.

 CEDO aminteşte, potrivit jurisprudenţei sale, că una dintre valorile fundamentale ale unei societăţi democratice este interzicerea torturii, a tratamentelor  inumane şi degradante, asigurarea oricărei persoane a dreptului la libertate şi siguranţă.

 Potrivit art.1 din Convenţie revine statelor obligaţia de a garanta aceste drepturi oricăror persoane aflate sub jurisdicţia lor  - aceasta presupunând atât măsuri de protecţie efectivă, în special pentru copii şi persoane vulnerabile ( vezi Cauza E. şi alţii contra Regatului Unit, 26 nov 2002) – cat si măsuri rezonabile pentru prevenirea  relelor tratamente, a lipsirii de libertate ilegală, despre care autorităţile au ori trebuie să aibă cunoştinţă.