O reacție inteligentă, de bun-simţ, la circul condamnării lui Gregorian Bivolaru

Contrastând cu noianul de știri ce repetă papagalicește aberații și scorneli despre MISA și Gregorian Bivolaru, pe ici pe colo mai apare câte un articol care arată că totuși, mai există oameni care gândesc și cu bun-simţ în spațiul publicistic din România. Vă oferim în cele ce urmează un articol postat pe blogul iluzia.org, care spune altceva decât mass-media obedientă, copy-paste practicată în zilele acestea. Felicităm autorul pentru gândirea logică pe care a reuşit să şi-o păstreze în această lume bolnavă, nebună și manipulată din umbră de așa-zișii „iluminațiˮ, în care trăim.

Înainte de articolul propriu-zis, precizăm câteva aspecte. După şirul de abuzuri din judecarea lui Gregorian Bivolaru, era de aşteptat un verdict nedrept dar, măcar de ochii lumii, foarte bine argumentat juridic. Însă metoda şi circul prin care călăii acestuia l-au condamnat sunt realmente şocante. Sentinţa grăbită şi exagerat de dură lasă multe semne de întrebare. Unii s-ar putea gândi că singura ei justificare (având în vedere că presupusa victimă a negat chiar de a doua zi declaraţiile luate la parchet cu forţa, în lipsa avocatului sau a unui părinte, deşi mai avea câteva luni până la majorat) ar fi presupusa ameninţare la adresa judecătorului printr-o scrisoare anonimă care, de altfel, în mod normal trebuia mai întâi investigată şi dovedită şi abia apoi mediatizată. Este greu de crezut că nişte judecători de instanţă supremă nu au aceste noțiuni elementare sau că sunt atât de naivi. Judecătorii susţin că au judecat pe probe şi că nu s-au lăsat influenţaţi de presupusa ameninţare. Partea a doua a afimației este adevărată (sic!), fiind evident că totul nu a fost decât o manevră de culise – în care  procurorul Ionuț Matei a fost implicat – pentru a deturna atenția de la verdictul absurd ce urma să se dea, pentru a-i găsi o „justificareˮ de ultim moment, pentru a acoperi invalidarea toptanului de capete de acuzare atât de vehiculate în presă, tonele de abuzuri făcute pe parcursul cercetării şi judecării, precum şi dosarele de corupţie de la parchet ale judecătorilor (dezvăluite în Lumea justiţiei chiar în săptămâna verdictului).  

Această mascaradă judiciaro-securisto-mediatică, ce a arătat disperarea unora în a-l condamna cu orice preţ pe mentorul MISA, va conta foarte mult în viitorul mers juridic al cazului.

 

Judecata de-a înapoi

 

Gata, după “premier” şi “guru” a fost condamnat! Comparativ cu Adrian Năstase, archrivalul său spiritual, nu politic, Gregorian (Grieg) Bivolaru nu reprezintă în nici un fel – momentan – un punct pivotant al istoriei naționale. Însă cei doi, duşmani desăvârşiţi în anumite medii, au fost judecaţi cam în același timp, cam de aceiaşi oameni, dar în cazul lui Năstase clemența a triumfat, în timp ce în cazul lui Bivolaru s-a făcut un exemplu din el. Cei doi ani ai lui Năstase parcă au fost smulşi în sentinţă – într-un dosar cu condamnări succesive, cu recurs al apărării şi în care prejudiciul nu s-a recuperat în totalitate (nu?) – dar cei șase ai lui Bivolaru pare-se au fost dați ca pe o pomană – într-un dosar cu trei achitări succesive, cu recurs al acuzării şi în care nici o parte vătămată nu şi-a mai susținut declarațiile.

Oricum ar fi, intre examinări de vibratoare şi biluţe anale, ca probe importante şi atât de mediatizate de cred că şi ultima mamaie știe acum ce e ăla “dildo”, în asemenea context, cel mai penibil “personaj” este acest judecător Ionuţ Matei. Nu pentru judecata sa. Nu am cum să îl contrazic, el e magistrat eu nu. Dar, oare cine crede că “schema” cu scrisoarea a fost gestionata normal şi corect? Ori cei de la MISA sunt în mod obiectiv retardaţi semnându-se … “Anonimii MISA”, [în realitate a fost semnată „noi cei indignaţiˮ, probabil pentru mai multă „veridicitateˮ, n.n.] ori scrisoarea e o făcătură a celor ce doreau să îi plătească gurului poliţa veche, ori judele menţionat omite ceva. Mă întreb, e normal ca domnul Ionuţ Matei să “iasă în presă” acuzând intimidări rude cu moartea, fără să meargă la poliție mai întâi şi fără să primească din partea poliției o undă verde pentru mediatizare şi confirmarea că organizaţia MISA este cea care l-a amenințat? Nu e un comportament cam uşuratic şi vedetist pentru un judecător cu atâta experiența? Mie, ca om obișnuit în faţa televizorului, mi se pare că da.

Pe parcursul hăituirii sale poliţieneşti “intelectualii” nu l-au băgat prea tare în seamă pe guru Bivolaru, unii din necunoaştere a subiectului, alții din snobism. Ciudat cum o societate civilă care cu fular alb a demonstrat împotriva politizării ICR, nu s-a sesizat că Suedia a acordat azil politic unui cetățean român venit din România democratică a anului 2012. Măcar să îi facă pe Suedezi cu ou şi cu oţet în mod intelectual, şi tot trebuiau să se fi sesizat. Îmi este teamă că a fi intelectual şi pudibond în același timp dăunează raţiunii fatal.

Apoi, ca un soi de plecăciune zeflemitoare, când Năstase a pierdut alegerile chiar acesta l-a indicat pe Bivolaru ca fiind cauza subtilă a dezastrului său politic [vezi aici, n.n.]. Pe lângă această organizație – MISA – s-au făcut nenumărate scenarii şi speculaţii, însă să nu uităm că marele Nemesis al MISA este cealaltă organizație la fel de speculată Masoneria. Ani şi ani la rând Bivolaru şi o serie dintre cei educați de el au împroşcat cu noroi această organizație, de a cărei influență şi existență activă nu cred că se mai poate îndoi nimeni. Şi dacă totul a fost lăsat să se întâmple până când venerabilii au preluat cu adevărat controlul şi cu puterea oferită de putere şi-au consumat cu satisfacţie răzbunarea? În istorie s-au mai văzut astfel de confirmări ale unor comploturi ieftine şi în special meschine prin faptul că nu au nici un scop măreţ prin sine, ci doar orgolii de mângâiat pe creștet, orgolii ale celor aflați în vârful piramidelor fără vârf.

 

Sursa: iluzia.org