joi, 27 iunie 2013

IRONIA TIRANIEI: AUDIEREA INCULPATULUI - LEGAL E OBLIGATORIE, ÎN CAZUL LUI BIVOLARU E FACULTATIVĂ


Poate una dintre cele mai grave situaţii nelegale care au avut loc în acest proces este privarea lui Gregorian Bivolaru de dreptul ce este dat atât de legea română cât şi de cea europeană de a fi audiat în calitate de inculpat prin comisie rogatorie în prezenta cauză.

Astfel, atât legea română cât şi CEDO prevăd dreptul inculpatului de a îşi prezenta prin declaraţii punctul de vedere asupra acuzaţiilor aduse, putând fi audiat inclusiv prin comisie rogatorie.

De altfel, această modalitate de audiere, de care inculpatul nu a beneficiat nici în prima instanţă, nici în apel, a fost aprobată de abia în recurs, şi aceasta în mod explicit, de completul de judecători de la ICCJ unde cauza se afla spre soluţionare în ultima instanţă.

Obligativitatea ascultării inculpaţilor este atât în sarcina primei instanţe, cât şi a instanţei de apel, iar când ascultarea inculpaţilor nu s-a efectuat în acest mod, obligaţia de ascultare revine instanţei de recurs potrivit dispoziţiilor art. 385 alin. 1 C.p.p.

Cu toate acestea, în mod inexplicabil şi contrar reglementărilor în vigoare, instanţa a revenit asupra probei încuviinţate şi a renunţat la dispoziţia ca inculpatul să fie audiat prin comisie rogatorie prejudiciind în mod grav echitatea procesului de care inculpatul ar trebui să se bucure potrivit art. 6 din CEDO şi pe care instanţa este ţinută să o garanteze.


Jurisprudenţa CEDO conţine numeroase cazuri de condamnare ale statelor semnatare ale Convenţiei deoarece au încălcat art.6 din CEDO în urma condamnării unui inculpat pentru prima dată în recurs, fără a fi fost audiat. De exemplu, în cauza CONSTANTINESCU împotriva României din 27 iunie 2000 s-au acordat despăgubiri reclamantului atât materiale, cât şi morale, în valoare de 15.000 franci francezi, pentru încălcarea art. 6 par. 1 din Convenţie, având în vedere că reclamantul a fost condamnat pentru prima dată în recurs fără să fi fost audiat şi fără ca instanţa să-i permită să aducă probe în apărare.

Foarte relevantă este şi Cauza GAGA c. României din 25 martie 2008, unde CEDO a constatat încălcarea art. 6 par. 1 din Convenţie ca urmare a judecării recursului fără ca inculpatul să fie prezent si să îşi poată efectua direct prin declaraţii apărarea.

Curtea a reţinut că „Dacă un proces care se derulează în lipsa inculpatului nu este în sine incompatibil cu art. 6 din Convenţie, reiese totuşi că denegarea apare atunci când un individ condamnat in absentia nu poate obţine ulterior ca o instanţă să statueze din nou, după ce l-a audiat, asupra temeiniciei acuzaţiei în fapt şi în drept, atunci când nu s-a stabilit că a renunţat la dreptul său de a compărea şi de a se apăra ..."

Această decizie ilegală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a dispune renunţarea la efectuarea comisiei rogatorii vine să întărească îndoiala cu privire la imparţialitatea actului de justiţie în cazul acestui proces şi convingerea că membrii completului au deja o prejudecată în legătură cu inculpatul şi soluţia pe care urmează să o aplice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu